Bujorul maturizării sau diferența între a copia și a te inspira.

UÎmi amintesc că de când eram adolescentă îmi plăcea să am haine unice să le combin diferit, etc. Nu suportam să-mi cumpăr ceva ce avea și altcineva dintr-un orgoliu.

Orgoliu prostesc, recunosc acum. Epoca asta, a internetului, ne oferă oportunitatea de a ne cizela stilul. E adevărat, fiecare femeie are/ar trebui să aibă un stil propriu, personal, recognoscibil, cu diverse trademarkuri, cum îmi place să le spun eu. Eu am ciorapii cu sandale, coafurile demente si Madmoiselle-ul. Prietena  mea, M avea coada împletită, sacoul negru din catifea, eșarfele și pantofii negri. Altă prietenă se identifică cu pantofii Oxford,  etc.

Însă, revenind la era internetului,  ni s-a pus la dispoziție posibilitatea de a ne INSPIRA.  Ăsta este și rostul bloggingului. Așa văd eu lucrurile.  E bine să te inspiri de la alții păstrându-ți linia proprie. Asta nu înseamnă copiere.

Am avut problema asta cu a nu-mi pune pe mine  ceva ce are vreo prietenă, mult timp. De curând, am rămnit la…un bujor. Prietena mea M a apărut într-o zi cu un ditamai bujorul în piept. Pfui. M-am îndrăgostit. Dar na, doar nu era să-mi iau unul la fel. Am înghițit în sec și am trecut peste.

Cum cel mai deștept cedează…

Mă sună M, acum 2 zile.

Te deranjează dacă îmi iau ochelari ca ai tăi?

Doooar dacă mă laşi să-mi iau și eu bujoooor, i-am zis!

It’s a deal!Ți-l iau eu cadou! 

Iată! Am și eu bujorul meu.

Mulțumesc, M.

L

Outfit

Blugi & Maieu Zara (colectia curentă, din magazine)

Pantofi Aldo

Bujor English Home

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *