High Heels Advertising by AdBoutique

V-am mai povestit pe Facebook despre faptul că nu rar mi se întâmplă să mă văd cu oameni, cunoștințe sau prieteni  care nu știu exact ce face Loredana Chelba în afară de www.vitejiepetocuri.ro.  Și pentru că eu promovez foarte tare proiectele pe care le fac cu blogul. Business-ul se întâmplă mai mult in offline. 🙂

Am zis să pun în acest articol niște informații despre asta astfel încât atunci când o să apară momentul să știți că Adboutique este o opțiune 🙂 Și să nu mai aud, vaaaai tu faci și asta? Șiii cât am căutat…

Să începem, zic.

Adboutique este agenția mea de publicitate, este jobul meu de 3 ani de zile, este un „copil” care crește și se dezvoltă. Absolut toate informațiile legate de serviciile noastre le găsiți pe site-ul www.adboutique.ro, dar în mare lucrurile stau cam așa:

Zi de zi,

-Adboutique face creație și grafică publicitară (adică de la o firma nouă care are nevoie de identitate vizuală -siglă, slogan,etc, până la  clienți mari care au nevoie de cataloage de prezentare, broșuri tehnice, pliante, mape etc

-Adboutique participă în pitch-uri de creație pe anumite brief-uri primite de la multinaționale

-Adboutique tipărește ( cărți de vizită, flyere, cataloage, pliante, agende, calendare, ) în tiraje mici, de la 5 buc+, adică tipar digital, și tiraje mari, 1000 buc+, adică tipar offset

-Adboutique importă obiecte promoționale și textile promoționale (pixuri, căni, termoși, sacoșe, usb-uri, ceasuri, parasolare, unelte, absolut ORICE obiect se dorește a fi personalizat), iar la textile promoționale (tricouri, șepci, hanoarace, prosoape)

-Adboutique produce bannere, mesh-uri, casete luminoase, standuri publicitare,litere volumetrice

-Adboutique organizează evenimente unice, creative sub conceptul #highheelsadvertising

-Adboutique  oferă servicii de consultanță imagine

-Adboutique oferă servicii de social media (întreținere pagini de brand pentru companii)

-Adboutique oferă servicii de PR ( construiește sau consolidează imaginea corporativă a unor companii sau a unor persoane publice.

-stablirește valori  corporative,  obiective de comunicare și poziționarea în funcție de  mesajele comunicate

-realizează toate materialele corporative

Adboutique produce invitații/place carduri/meniuri pentru nunți, botezuri, etc, creează concepte inedite pentru nunți tematice

Cam asta  fac eu zi de zi. Sper să ne intersectăm într-o zi! Eu vă aștept!

XO,

L

Porunca numărul 11. Să nu vrei să faci bani cu orice preţ

Salutare,

Nu ne-am mai văzut de ceva vreme la secţiunea  Business,  aşa că zic să vă mai povestesc câteva concluzii trase de mine în experienţa mea (umilă de altfel)  de antreprenor.

Ţie îţi plac banii?  Da? Şi mie! Şi lui. Şi ei. Hai să fim seroşi banii sunt o necesitate, nu un lux.  Fără ei nu se poate Din păcate, am întâlnit  multă lume ahtiată după bani. Ce se întâmplă atunci când „să faci bani” devine o chestiune patologică? Păi, în primul rând, de multe ori,  se duce dracu’ omenia  pentru că apare sintagma „business are business”,   aşa zisele „gentleman’s agreement” nu mai au  vreo valoare pentru că, deşi poate ai făcut un înţelegere de acest tip cu cineva, dacă apare oportunitatea ca tu să îţi măreşti câştigul,  profiţi pur şi simplu de asta, pentru că vorba aceea tu gândeşti ca un business man/business woman, nu ca o muiere/tăntălău.

La naiba cu toate regulile acestea! Aşa cum scriam şi acum câteva zile pe contul meu personal, cred foarte tare în a creşte o afacere organic şi în a face banii prin relaţii bazate pe respect. Da, RESPECT.

Respectul este acel ceva care te îndeamnă să-ţi ţii promisiunile, care te îndeamnă să spui te rog şi mulţumesc şi atunci când clientul/furnizorul e cumva la mâna ta, respectul este atunci când nu uiţi de unde ai plecat, când nu acţionezi mişeleşte pentru simplu motiv că te afli într-o poziţie de forţă.

Ştiţi ce e mişto pe lumea asta atunci când chiar ştii să faci bani? Că ai de ales. Poţi să fii tu acela/aceea despre care să se spună, BRAVO! A făcut bani şi a rămas un om mişto!
Despre asta e viaţa!

Semnat.

O blondă naivă  (scuzaţi-mi sintagma puţin pleonastică)

 

Femei de succes – Anca Dumitrescu, „Vreau să fiu stewardesa”


Bună dimineaţa,

Primul interviu din 2017 îmi este foarte, foarte drag, recunosc. Anca Dumitrescu a reuşit să mă emoţioneze de dimineaţă când am deschis mailul primit de la ea şi am citit răspunsurile. Mă leagă multe de ea,  multe lucruri nespuse, o prietenie care nu a fost alimentată cu întâlniri foarte dese (cu excepţia perioadei în care am fost colege de serviciu), doar presărată cu multe  ceşti de cappuccino pecetluite la gură. Plus sentimentul acela preţios pe care îl ai după ce revezi un om, după  muuult timp şi  totuşi ,ai senzaţia că ai fost acolo mereu. Citind acum răspunsurile Ancăi îmi dau seama că nu am ascultat-o vreodată aşa cum am făcut-o acum, în timp ce o citesc. Unul dintre motive este că nu am  simţit vreodată o nevoie acută  să ştiu ceva anume, altceva în afară de discuţiile care curgeau natural între noi. Acum zâmbesc. Ca de fiecare dată când stau la poveşti cu Anca, ca fiecare om care e în preajma ei.  Vă invit să o descoperiţi pe Anca Dumitrescu, atât cât ne permite, în rândurile de mai jos. 🙂

Care era visul tău când erai mica? Ai devenit ceea ce ți-ai propus?Întrebarea ta a fost un bun exercițiu de memorie pentru mine. Și asta pentru că m-a determinat să fac un scurt istoric al ultimilor 20 de ani, demers care cred că m-a ajutat să înțeleg mai bine unde sunt acum și mai ales cum am ajuns aici. Sper să nu te sperie textul ăsta lung și să te înarmezi cu răbdare pentru a-l citi până la capăt.Când aveam vreo 8 sau 9 ani, tata s-a îmbolnăvit foarte tare. După o banală operație la rinichi, într-un spital din Timișoara, s-a trezit că a contractat un microb (deh, vechea și atât de actuala problemă a spitalelor din România) rezistent la orice formă de tratament cu antibiotice. Habar nu aveam și nici nu înțelegeam la vârsta aia e ce e cu tata. Vedeam doar că nu mai merge la Universitate (tatăl meu este profesor), se ridică tot mai rar din pat, are febră zilnic și e tot mai slăbit. Îmi amintesc de primul Crăciun în care am făcut bradul doar eu cu mama, căci tata nu avea putere să își părăsească patul. Atunci mi-am dat seama că lucrurile sunt grave. M-am hotărât să îl salvez și mi-am construit în noptiera din dormitor o clinică medicală cu tot ce reușisem să șterpelesc din doctoriile cu care mama îl trata pe tata: cutii de medicamente, fașe, seringi fără ac, rețete vechi, organizasem totul foarte bine, iar jucariile de pluș deveniseră primii mei pacienți care își așteptau cuminți rândul la injecție. Atunci m-am gândit prima dată ca aș putea deveni medic. Între timp, tata a reușit să se facă bine – profesoara de chimie din liceu a mamei a reușit să găsească o formulă de antibiotic care să învingă microbul tatălui meu și, după o lungă serii de injecții și tratament, soluția salvatoare a dat rezultate. Ideea de a deveni medic a rămas cumva legată de acest eveniment și în anii care au urmat am devenit tot mai atașată de ea. Părinții mei erau extrem de încântați de acest plan, tata îmi sugera că aș putea opta pentru stomatologie și deja mă vedea studentă la medicină. Totul a decurs conform planificării, până în clasa a 12-a când, cu 6 luni înainte de bacalaureat, le-am spus părinților mei că eu nu îmi doresc să fiu medic. Și că nu mă văd lucrând într-un spital în anii care vin. O să fiu sinceră cu mine și cu cei care citesc acest text: am făcut-o din egoism. Începusem să visez cai verzi pe pereți, să citesc filosofie și să mă îndrept spre partea umanistă: mai visătoare, mai boemă, dar în același timp total neadaptată contextului socio-economic în care trăiam; când le-am zis părinților mei că merg la Jurnalism, amândoi au făcut ochii mari, au înghițit în sec, dar s-au abținut de la orice comentariu acid și n-au depus vreun efort să mă oprească din nebunia mea. Iar pentru asta le voi fi mereu recunoscătoare. Mi-au spus, “fă ceea ce te face fericită și mai vedem noi după” și cam asta a fost. Abia după ceva timp am aflat că amândoi au stat cu frica-n sân că nici nu intru măcar la facultate.

 

După cum am scris mai sus, visam cai verzi pe pereți raportat la ce se întâmpla cu presa din România la acea vreme și la oportunitățile de angajare din piață. Cum-necum însă, am reușit să mă angajez ca jurnalist încă din primul an de facultate. După un an deveneam redactor-șef (nici nu-mi terminasem studiile) și uite așa realizam că tot ce știu mai bine să fac este să scriu. Și mi-am zis că orice ar trebui să fac pe viitor, indiferent pentru ce alt job voi opta, acesta va trebui să implice o doză de scris. Așa că, revenind la întrebarea ta, deși nu mi-am urmat visul din copilărie, astăzi sunt ceea ce mi-am propus, suma scriiturii mele, a proiectelor mele, a lucrurilor care mă fac fericită. Nu știu dacă mi-am propus vreodată să fiu ceva într-un mod clar, mi-am repetat mereu ce NU vreau să fiu/fac și viața a avut cumva grijă să îmi ghideze pașii și să mă pună față în față cu oportunitățile de care aveam nevoie.

 

Cum a fost drumul catre succes?

Ar fi o exagerare să spun că a fost greu, dar și necinstiti să spun ca lucrurile s-au întâmplat ușor. Drumul spre succes a însemnat multă muncă, multă motivație și luptă cu mine însămi ca să nu cad în capcana obișnuinței și a zonei de confort. Dar a însemnat să știu și când să spun NU și să înfrunt viața fără să am habar ce se întâmplă mâine. M-am angajat la 19 ani și jumătate, iar la 24 îmi dădeam demisia.

Am simțit atunci că ceea ce fac nu-mi mai produce fluturi în stomac, nu-mi mai aduce bucurie și nici motive să zâmbesc. Devenisem un robot care nu-și mai găsea locul. Aveam nevoie de un bobârnac să prind din nou puteri. Și pentru că am avut curajul să recunosc asta, să plec și să încep un capitol de la 0, viața mi-a scos în cale nenumărate oportunități și oameni minunați alături de care să transform niște simple idei într-o realitate frumoasă, construită exact așa cum mi-am dorit.

 

 

Ce greșeală ai făcut în cariera și ar fi bine de menționat pentru a nu o repeta și ceilalți?

 

Sincer, îmi este greu să dau un răspuns la această întrebare. Și nu pentru că nu aș fi făcut un număr semnificativ de greșeli în toți acești ani, ci pentru că, privind în urmă, le văd pe toate ca pe niște întâmplări obligatorii în parcursul meu profesional și personal, pentru ca azi să ajung aici. Am început antreprenoriatul cu asocieri care nu au funcționat, parteneriate care nu au avut niciun viitor sau abordări greșite ale poziționării față de client. Dar fără astfel de întâmplări cum aș fi știut oare să-mi aleg oamenii cu care vreau să mă înconjor sau modul în care să mă raportez la clienți? Sunt și suma greșelilor mele si datorită lor azi lucrurile merg (mai) bine, rezultatele mă fac să zâmbesc și nu pot fi decât recunoscătoare pentru oamenii din echipa mea.

 

 

Vreau să fiu stewardesa. Cum s-a născut?

 

S-a născut în vara lui 2013. După cum spuneam mai sus, viața a avut grijă să îmi scoată în cale oameni minunați cu care să ajung sa construiesc o lume (evit să îi spun business sau afacere) în care să mă regăsesc complet. Unul din oamenii aceștia e Georgiana, prietena mea cea mai bună și partenerul meu de business. Omul alături de care știu că pot face orice, omul care e în stare să îmi dea curaj și putere să muncesc oricât. Alături de ea am pornit Vreau să fiu Stewardesă – eram 2 jurnaliste în căutarea unui proiect care să ne dea oportunitatea să facem ce știm mai bine: să scriem, să informăm cititorii, să le venim în ajutor cu informații utile, avizate și mereu la zi. Georgiana și-a dorit la un moment dat să fie stewardesă, însă a abandonat planurile și s-a întors la munca de jurnalist după ce a terminat cursurile unei școli de aviație și a realizat că nu are unde să se angajeze. Asta se întâmpla în 2010. Ne-am dat seama că pe piața sunt atât de puține informații despre tot ce presupune meseria de însoțitor de bord, pașii de urmat ca să obții un astfel de job și cine face angajări, așa că am gândit o platformă online care să facă tocmat asta. www.vreausafiustewardesa.ro devenea oficial prima plaforma din Romania dedicată însoțitorilor de bord pe 27 septembrie 2013.

 

După acest prim pas lucrurile au venit natural, de la website am trecut în offline cu o serie de cursuri de pregătire pentru viitori însoțitori de bord, după care ne-am extins cursurile din București în toată țara, iar în prezent facem cursuri în 3 țări: România, Republica Moldova și Italia.

 

Am adus în echipa noastră traineri cu experiență semnificativă în aviație, specialiști în HR și recrutare și împreună am reușit să construim un concept complex de cursuri care să asigure oricărui viitor însoțitor de bord o pregătire completă pentru interviurile cu mari companii aeriene.

 

 

Cum e să dai aripi tinerelor aflate la început de drum?

 

E probabil cel mai frumos lucru pe care puteam vreodata să îl fac. E motivul pentru care mă trezesc dimineața și zâmbesc. Bucuria de pe chipul cursanților mei, mai ales când îi văd în fiecare dimineață la curs, e direct proporțională cu bucuria din sufletul meu. Avem atât de multe povești frumoase la Vreau să fiu Stewardesă de când am început cursurile, atât de mulți tineri care au venit la noi cu un vis, iar astăzi îi vedem călătorind în jurul lumii în uniforma de însoțitor de bord. E un sentiment de profundă recunoștință față de munca mea care mă încearcă la finalul fiecărui curs Vreau să fiu Stewardesă. Nu credeam că va exista ceva în care să pun atâta pasiune, un lucru care să mă motiveze mai mult decât o face Vreau să fiu Stewardesă în prezent.

 

Ținuta – carte de vizita?

Și chiar mai mult decât atât. Ținuta ne spune, fără să vrem, povestea. Ținuta e cea care vorbește înainte să apucăm noi s-o facem. Mă uit la cursanții mei. De câte ori stau în fața lor sunt un exemplu pentru ei. Se uită atent la mine și mă analizează. Ținuta mea trebuie să fie ireproșabilă. Și când spun ținută nu ma refer doar la hainele pe care le port. Ci la unitatea haine-discurs-atitudine. Trebuie să fie toate cele 3 din același registru, de fiecare dată. Altfel, riști să cazi în capcana unei false alegeri vestimentare, care nu are nimic de-a face cu cine ești tu ca individ, cu gusturile, tabieturile și felul tău de-a fi. Fug de asta cât de mult pot și încerc să fiu eu, în toate ținutele pe care le port.

 

2 carti care te-au motivat in viata

 Jurnalul fericirii – Nicolae Steinhardt

Eseu despre orbire – Jose Saramago

Cărțile acestea două m-au schimbat din temelii. Niciuna dintre ele nu se află pe lista de cărți motivaționale pe care ar trebui să le parcurgi pentru o viață profesională de succes. Lecția acestor 2 cărți de mai sus este despre bunătate, dăruire, credință, iubire, oameni și încredere, într-un context sumbru al dezumanizării, al urii și dezintegrării sociale. Sunt două cărți care te scot din zona de confort, o doză de realitate tulburătoare de care avem nevoie pentru a întelege lumea care ne înconjoară.

 

O să las aici o frază din “Eseu despre orbire” pe care mi-o notasem în caietul meu la momentul când am citit cartea.

 

Vreţi să spuneți că avem prea multe cuvinte? Vreau să spun că avem prea puține sentimente. Sau le avem, dar nu mai folosim cuvintele care le exprimă. Aşa că le-am pierdut.”

 

Care este sfatul pe care l-ai da unei tinere la început de carieră?

 

Sa aibă curaj, să știe când să spună NU, să știe că zâmbetul și bunătatea sunt cele mai importante arme și să nu se ia niciodată prea în serios.

 

Calitatea ta fără de care n-ai fi reușit?

Vorba bună 🙂

 

În ciuda oricăror greutăți care au apărut în viața mea, mereu am știut în adâncul sufletului că lucurile se vor întâmpla așa cum îmi doresc. Și-atunci am lăsat sufletul să vorbească pentru mine. Iar el s-a zbătut să vorbească mereu frumos, să fie recunoscător și să aibă grijă ce cuvinte aruncă în univers. Toate se întorc precum un bumerang. Iar când vorbele sunt bune, bumerangul se întoarce cu minuni.

Ce te inspiră în viața de zi cu zi?

 

Oamenii și poveștile lor, puterea lor de a se reinventa de câte ori viața îi pune față în față cu dificultăți. Mă inspiră oamenii care muncesc oricât e nevoie pentru visul lor și oamenii care emană bunătate în privire și în vorbă.

Caut să găsesc inspirație și bucurie în lucruri banale, pe care le fac zi de zi, astfel încât să nu uit să apreciez că ele există în viața mea: există bicicleta cea mov de care sunt nedespărțită, există un pahar de vin bun, există prieteni minunați cu care pot vorbi nimicuri, există (cea mai buna) cafea la Steam și oamenii aia minunați care mă inspiră cu pasiunea pe care reușesc să o pună în fiecare ceașcă de cafea, există poeziile lui Bukowski si colecția de viniluri cu Pink Floyd. Astea sunt lucrurile care mă fac fericită și recunoscătoare pentru viața mea. Și mai e Piper motanul. Dar el e o poveste în sine, așa că mă voi opri aici cu inspirația căci deja am depășit cu mult “spațiul” alocat:)

3 piese care nu trebuie să lipsească din garderoba unei femei?

 

  • o rochie albă (și încă una, două sau orișicâte!)
  • o pereche de jeanși vintage
  • pantofii pe care ți dorești – niciodată prea puțini la număr

Motto-ul tău preferat?

Nu știu dacă am un motto preferat. Însă zilele trecute am citit această frază și mi-am notat-o pe prima pagina din agendă, așa, ca să fie acolo în fiecare dimineață când o deschid și să mă inspire:

“Share love and light today. Hug, smile, laugh, sing, dance, create, give. Encourage, support each other, celebrate our differences. Spread hope and beauty, and always, always be brave!”

Trade mark pentru Anca Dumitrescu. 2 elemente

Bicicleta

Vinul roșu

 

O campanie îndrăzneață care scoate în evidență firescul, marca AFI Palace Ploiești.

Zilele trecute cineva m-a urecheat prietenește pentru că nu am ales furnizorul  de servicii X, recomandat. I-am spus că am preferat să merg la Y pentru că X s-a purtat grosolan, iar eu nu văd o normalitate în acest lucru. Mi s-a spus că asta este, că dacă de exemplu  merg la Mercedes să-mi cumpăr o mașină, chiar daca personalul de acolo este rigid asta nu anulează faptul că ei au printre  cele mai bune mașini din lume. Cu alte cuvinte, pentru calitate mai și rabzi! Greșit! Trăim într-o realitate social economică grea! Cel puțin după 2008, lucrurile s-au schimbat. Fie că ești un butic de colț sau multinațională, exiști datorită unui singur subiect principal. CLIENTUL. Nu zic că trebuie să-l scarpini în corne tot timpul, spun însă că trebuie să-l respecți și să-l faci să se simtă aproape de tine. Dacă alegi să nu faci asta, lucrurile sunt foarte simpe. Clienții migrează pentru că oferta este variată.

Un brand consistent de la noi pare să înțeleagă ce înseamnă clientul într-un business. Nu-mi pasă că asta are în spate strategii inteligente de marketing, analize SWOT, etc. Îmi pasă însă de efectul acestor decizii. De faptul că oamenii și-au deschis urechile pentru a-și auzi clienții, pentru a se implica în problemele comunității, ș.a.m.d.

La început de august, AFI Palace Ploiești a lansat o campanie extrem de îndrăzneață, dar ofertantă pentru ploieșteni. O campanie care a ajuns la sufletul oamenilor. Un concurs lansat pe facebook unde participanul care primea cele mai multe voturi intra în cursa pentru câștigarea „titlului” de imagine a centrului comercial, pe o perioadă de 1 an primind la schimb notorietate și salariu pentru această perioadă.

Marți, în cadrul unei conferințe de presă Oana Vîjială a înmânat cecul în valoare de 12000 lei, Alexandrei Olteanu, o ploieșteancă  care nu doar că a primit multe voturi pe facebook, dar a trecut și testul juriului, juriu din care a făcut parte și celebrul fotograf Gabriel Hennessey

De ce a câștigat ea? Pentru normalitate, pentru faptul că are un profil asemănător cu cel al clienților AFI Palace. Alexandra e căsătorită, are un copil și  se descrie ca fiind activă, sociabilă și pasionată de tot ceea ce este nou.  Alexandra Olteanu va participa timp de un an, la toate actiunile de imagine/promovare ale mall-ului.

Odată cu încheierea acestei campanii AFI Palace Ploiești a anunțat noua strategie de comunicare, valabilă din toamna aceasta, cu un mesaj centrat pe consumator, precum și o nouă abordare strategică orientată spre implicarea în comunitatea locală. Astfel, noul mesaj ce exprimă și noua poziționare a centrului comercial este ”AFI Palace Ploiești. Un mall pentru tine”.

Felicitări AFI Palace Ploiești, pentru curajul de a alege altceva, pentru că nu ați ales un nume cunoscut pentru această campanie, ci un om simplu. Felictări pentru mesaj și pentru șansa pe care i-ați oferit-o uneia dintre clientele voastre!

Baftă, dragă Alexandra!

alexandra-olteanu-1

Cazul Genius Travel. Ce facem cu ţepele din turism.

Toata presa a vuit săptămâna aceasta despre cazul Genius Travel. Da, o altă agenţie de turism care a fugit cu banii turiştilor în plin sezon. Sau poate n-a fugit, deşi patronii sunt de negăsit şi motivează că ar fi în insolvenţă, tot un fel de a fugi cu banii este  având în vedere ca oamenii nu au rămas doar fără vacanţe, dar au pierdut şi o grămadă de bani.

Auzind că se vrea schimbarea legislaţiei ca o consecinţă a ultimei ţepe date de Genius Travel, am „profitat” de prietenia mea cu Mihaela Stanciu (Owner Mika Travel) şi am rugat-o să-mi spună cum vede ea lucrurile, din interior.

Iată răspunsul ei:

”După o vastă experienţă în turism, de mai bine de 26 de ani, am avut ocazia neferictă ca în ultimii 6 ani să întalnesc  şi chiar să mă confrunt cu multe cazuri de “ţepe”. Ţepe  pe care agenţii mari din Romania le-au dat turistilor şi inclusiv  agenţiilor de turism partenere (multe dintre ele intrând în faliment, după o activitate de prestigiu şi tradiţie în zona lor de acţiune).

Se vehiculează câteva schimbări în legislaţia turismului (pentru cine nu le cunoaşte, le-am rezumat mai jos www.ziare.com), schimbări care sunt gândite total în defavoarea tuturor agenţiilor de turism, fie ele de bună credinţă, chiar dacă se strigă sus şi tare  că ele ar deservi exclusiv interesul  turistului.  Cred că ar fi util să se înceapă cu următoarele schimbări în legislaţie.

  1. Verificarea de către Autoritatea Naţională de Turism a tuturor agenţiilor de turism, dacă au sau nu încheiate poliţe de insolvenţă.
  2. Fiecare societate de asigurare să emită poliţe conform Licenţei de turism, adică: Poliţa pentru Tour operator dacă este licenţiată tour operator şi poliţa pentru agenţie detailista, dacă are licenţă de agenţie de turism detailistă. La acest moment lucrurile nu stau aşa. Genius Travel are Licenţă de tour operator şi poliţa de insolvenţă de detailist, care bineînţeles, nu acoperă aproape nimic din ce ar fi trebuit să acopere poliţa de tour operator.
  3. Deschiderea agenţiei de turism cu Brevetul unei persoane care are carte de muncă în acea agenţie! Pare un lucru minor, dar e foarte important. Nu doar să se cumpere Brevetul, cum se practica, urmând ca agenţia să rămână pe mâna unor oameni care nu au studiat vreodată acest domeniu.
  4. O listă neagră la A.N.T , publică, cu toţi cei care au cauzat pagube în acest domeniu, în aşa fel încât toţi turiştii şi furnizorii de servicii să poată ştii de la început cu cine lucrează.
  5. Interzicerea pe viaţă de a mai activa în domeniul  turismului, dacă ai cauzat pagube în acestă bransa . Am avut o ţeapă de la un TO din Bucureşti care s-a mutat în Cluj, şi-a deschis o nouă agenţie, cu aproape acelaşi nume, pe Brevetul altei persoane. Dacă  funcţionează cu acelaşi scop, nu avem cum să ştim, nici noi, nici turiştii care poate nu cunosc situaţia exactă. Sper totuşi să nu   auzim de o nouă ţeapă!

În cazul în care limita polițelor de asigurare ale agenţiilor va creste de cinci ori, aşa cum se vehiculeză,  asta nu însemnă excluderea eventualelor ţepe ”premeditate”. Dacă cineva are acest scop, el nu va fi oprit de   suma de 4500 euro! Şi garantez că va avea bani să o achite!

Credeţi ca motivul pentru care  Genius Travel  sau  alţi tour operatori, dau ţepe, îl reprezintă  plăţile  salariale  sau  plaţile utilităţilor agenţiei?  Nici vorbă. Pentru că vorbim de sume între  100. 000 euro şi  5 mil euro!!

Să nu uităm că sunt contracte care se achită la 30 zile sau 60 de zile, de zeci sau poate milioane  de euro, cum va fi atunci ? Rulajul face parte din sufletul comerţului  !

Aceste 2 propuneri legislative care se vehiculează acum, cu siguranţă vor deteriora şi mai mult acest domeniu şi  nu va rezolva cu nimic situaţia ţepelor!

„ANT s-a gandit la trei proiecte care sa ii protezeje pe turisti, scrie Profit.ro. Unul dintre ele prevede ca limita politelor de asigurare ale agentiilor de turism impotriva falimentului sau insolventei sa creasca.

Astfel, agentiile mai mici care acum au polite de 10.000 de dolari vor trebui sa se asigure pe viitor cu 50.000 – 100.000 de euro, iar turoperatorii vor plati o polita de 250.000 de euro, in comparatie cu 50.000 de dolari cat este in prezent, dupa cum a declarat George Boruna, directorul general al Directiei Generale de Control si Autorizare din cadrul ANT.

O a doua masura este infiintarea unui fond de garantare, la care agentiile de tursim sa contribuie cu o suma in functie de incasari. In caz de insolventa, clientii vor primi despagubiri din acest fond.

Daca agentiile sunt de acord cu cele doua proiecte, acestea nu agreaza deloc cea de-a treia propunere, prin care ANT vrea sa introduca un „cont fiduciar” in care sa fie platite vacantele clientilor.

„Turistul, in momentul in care vine la agentie, plateste vacanta intr-un anumit cont inregistrat la o banca. Agentia va trebui sa mearga la o banca si sa-si inregistreze un cont, care se va numi contul fiduciar. La orice banca vrea”, a explicat Boruna.

Astfel, firma de turism va trebui sa dovedeasca bancii ca banii sunt transferati la hotel si nu folositi pentru alte plati.

 

 

 

 

Onorabile Bogdan Naumovici,

Pentru cine nu-l cunoaşte pe domnul Naumovici, cei care nu sunt în branşă, domnul este o emblemă în publicitatea romaneasca, indiferent ce spune unul şi altul. Dacă vă spun de „halatul, unde e halatul” sau ” ăla mic şi roşu care…” ştie şi omul de rând despre cine vorbesc.

Omul caştigă  premii, face campanii memorabile, e un „guru” al publicităţii ce să mai.

Îmi amintesc de Dl. Naumovici de pe vremea când studentă fiind, ne strângeam cu toţii în Music Club (parcă aşa se numea) la vestitele AdBreak-uri! Ce cool era să fim acolo! Chiar daca de multe ori era un sacrificiu în bugetul de studenti!

Astăzi mi-a atras atenţia acest pasaj dintr-un recent interviu pe care B.N  l-a dat pentru Iq Ads.

„Am o singura copywriterita acum, din cei 4 oameni pe care scrie „creativ” din agentie, care tocmai a plecat in concediu de maternitate, la nici un an de cand a venit. Imi vine sa o omor. Dar abia o astept inapoi.”

Interviul integral îl găsiţi aici http://www.iqads.ro/articol/35903/directoarea-de-creatie-bogdan-naumovici-fara-exercitiul-repetat-de-a-scoate

Ideea este simplă, cred că în dorinţa de a fi simpatic că mi-e frică să cred că domnul Naumovici chiar aşa superficial gândeşte, acesta reuşeşte să-şi pună femeile din publicitate, direct în cap! Şi nu, nu trebuie să fii feministă ca să sesizezi aroganţa şi misoginismul cu care domnul Naumovici dă de pământ cu femeile „puse bine” în departamentele de craţie. Ce am înteles eu, oricât de bune ar fi femeile în poziţiile respective, la fiecare dintre ele, mai devreme sau mai târziu, în cazul domnului, mult prea devreme se pare, se produce tragedia. Femeia nu mai poate să joace rolul de profesionist egal bărbatului şi cedează instinctului biologic de a fi mamă. Pam-pam! Şi uite aşa i se strică zenul domnului!

N-am să fac analiza pe citat ca să mă apuc să vă dau o temă de gândire stimate domn, pentru că sunt prea mică pentru dvs, dar dacă aş face-o, v-aş întreba, v-aţi gândit oare că poate fata aia care a rămas gravidă imediat ce s-a angajat, aştepta asta de ani buni? Poate ca nici nu mai spera! Sau poate că totuşi e o normalitate să vrei să faci şi un copil la un moment dat. Sau poate că poţi să fii şi mamă şi asta nu înseamnă neaparat să paralizezi profesional? A?

Ştiţi ce vă doresc, onorabile? Ca fetele astea care vă tot strică planurile să nu cedeze intimidării stereotipice pe care o testaţi, să nu se întoarca aşa repede, să fie suficient de smart încât să nu-şi refuze dreptul la fericirea pe care ţi-o dă primii anii din viaţa propriilor copii şi….a, ba nu! Sper să nu se mai întoarcă deloc. Poate câţiva ani de freelancing le-ar ajuta. Să împace şi capra şi varza.

 

Cu respect,

O novice în ale publicităţii.

L C

 

 

 

Razboiul breslelor. Despre dumpingul din publicitate

Buna sa va fie ziua!

Va spuneam la un moment dat ca o sa incep sa scriu pe blog si despre  experientele mele (umile) din business, poate ajuta pe cineva. Iata!

Am firma de aproape 3 ani si am tras niste concluzii in toata perioada aceasta. Nu a fost usor si nici nu este. A trecut mult timp pana mi-am dat seama ca pot sa reusesc DOAR daca tin cont de urmatoarele lucruri:

-banii firmei nu sunt banii mei/ai familiei;

-concurenta de care trebuie sa-ti fie frica, in primul rand, este „statul”! Indirect, prin taxele impuse va incerca sa te scoata dupa piata!

-sa ai o firma este mult mai greu decat sa fii angajat. Nu muncesti, nu vine nici avansul, nici lichidarea.

-nu exista prietenii in business. Daca iei o decizie care tie iti aduce pierdere la un moment dat (si nu vorbim de greselile tale asumate) doar ca vrei sa demonstrezi unui partener ca tu esti „omenos” esti pierdut! Nimeni nu-ti va „plati” cu aceeasi moneda vreodata!

Astazi ma gandeam la faptul ca inca exista oameni pe lumea asta care isi inchipuie ca poate sa aiba lucruri sau servicii de calitate fara sa plateasca pe masura. Cand spun „pe masura” ma refer la un pret corect. Pretul corect este acel pret pe care il oferi luand in calcul  regiile pe care le ai (productie, chirie, salarii) si un adaos rezonabil pentru propria-ti munca. Nimeni nu-si face o afacere ca sa faca un bine social, vorbim clar de activitati care trebuie sa genereze profit.  Dupa 2008 cand in niciun domeniu nu s-a mai castigat ca pana la acel moment, a luat nastere un razboi. Razboiul breslelor. Ma refer aici la firmele din acelasi domeniu de activitate care si-au „dat la gioale” unele altora in lupta nebuna de a castiga un client. In publicitate, razboiul acesta e mai prezent ca oricand. Agentiile isi ridica poalele ca sa isi castige clientii preferand sa vanda servicii la volum. Se merge pe ideea conform careia „facem niste smecherii” ca sa intram cu preturi de dumping, castigam clientul si apoi pulsam pe parcurs! Greeesitttt! Pentru ca printr-o asemenea strategie isteata nu faci decat sa castigi o lupta imaginara cu concurenta ta si sa-ti subevaluezi propria munca. Si sa nu-ti imaginezi vreodata ca odata ce ai obisnuit clientul cu un pret mic o sa poti sa-i schimbi tu politica de preturi asa cum ai chef. Si stii de ce? Pentru ca intotdeauna se va mai gasi o firmulita pe ici pe colo care sa faca greseala ta! Iti fura contul si odata cu el, propria lui caciula!

Nu doar in publicitate, in orice domeniu, daca vrei CALITATE trebuie sa fii pregatit sa scoti niste bani din buzunar. Daca crezi ca exista posibilitatea sa primesti ceva wow pe bani putini, imi pare rau, dar te va izbi realitatea cat de curand.

In ceea ce ma priveste, am renunta de multe ori la businessul meu. Pentru 10-15 minute, cand nu puteam sa pun capul pe perna de griji. M-am ridicat si am zis, nu nu ma las invinsa. Merg mai departe. Pana o sa-mi fie bine!

Va invit sa aveti curajul de a va pune pretul bun! Pretul muncii voastre! Pentru ca nimeni altcineva nu trebuie sa va evalueze timpul si munca.

Cordial,

L

Marketing de provincie VS Marketing de Bucuresti

Avand in vedere ca revista Print & Add nu are si editie online, daca sunteti curiosi, am hotarat sa postez aici articolul semnat de mine. Sper sa fie de interes.

Marketing de provincie in 2013

Daca la prima vedere totul parea relative simplu, “realitatea din teren” n-a corespuns. De ce? Pentru ca am constatat ca in mare parte in provincie marketingul nu se alineaza cu conceptual cunoscut de mine pana atunci. La companiile unde departamentele de marketing exista, acestea au cu totul si cu totul alte functii decat ar fi normal, astfel ca de cele mai multe ori intalnim cazuri cand marketingul face doar vanzari. Am intalnit in unele departamente de marketing oameni pregatiti in domeniu, dar care nu au puterea sa “reformeze” ceva deoarece, de regula, ownerii business-urilor nu inteleg ce presupune acest department sau ce ar trebui sa faca concret acesta.

Un motiv consistent pentru care avem parte de un astfel de comportament este si faptul ca prin definitie el este un departament “cheltuitor”, asa ca el este folosit strict la “activitati de marketing sine qua non” gen producerea unor materiale promotionale la final de an sau productia de materiale publicitare care sunt impartite pe ici pe colo.

Schimbarea traictoriei dictata de intensificarea concurentei

Flyere si Afise- in asta consta marketingul in 2013 in Ploiesti, necontand faptul ca de multe ori ROI-ul (return of investment) este aproape inexistent. Spun ca in 2013 deoarece observ cu incantare ca totusi lucrurile se schimba de la luna la luna. Am avut lungi discutii cu marketingul din multe companii din Ploiesti, observ din ce in ce mai multa deschidere, incepe sa se inteleaga necesitatea trecerii la alt nivel privind marketingul ca pe o investitie, nu ca pe o cheltuiala.

Daca la inceput, tendinta era doar de a se opta pentru folosirea catorva instrumente de marketing traditional (tiparituri, cateva spoturi pe radiourile locale si maxim cateva bannere pe cladiri-vorbim de companii mari, la nivel local), la momentul actual se observa imbratisarea noilor media, vorbim aici de social media in special. Traim in era internetului, iar clientii din provincie se pare ca au devenit constienti de acest lucru. Din ce in ce mai multe companii din Ploiesti au pagina de Facebook, ba chiar si conturi pe Instagram (!!!) incercand astfel sa mentina o legatura cat mai stransa cu publicul lor, sa comunice cele mai noi informatii, creand comunitati virtuale cu rol de influentare a opiniei publice. Cu siguranta ca Social Media se diferentiaza de  mijloacele media traditionale prin calitate, frecventa si proximitate si ca acest segment nu mai este folosit pentru o simpla socializare, ci ajuta la construirea unei reputatii, dar nu din acest motiv firmele din provincie au hotarat sa-si faca simtita prezenta pe facebook, ci pentru ca piata le-a dictat acest lucru, dinamismul socio-cultural. Aparitia unei stari de abundenta pe acelasi segment de activitate i-a determinat pe antreprenorii locali sa-si puna intrebari si sa se uite in curtea vecinului, temandu-se ca acesta ar putea face ceva care sa-l aduc in fata. Migrarea firmelor catre social media a fost o decizie relativ simpla si pentru ca aceasta zona este inca una accesibila din punct de vedere financiar. Firmele de aici investesc de obicei in campanii platite menite sa aduca like-uri si cel mult deleaga un om din interior sa gestioneze pagina respectiva. Exista si cazuri de firme care trateaza cu seriozitate subiectul optatand pentru colaborari cu diversi oameni de comunicare, jurnalisti locali care posteaza continut pe pagina. Diferentele se vad imediat, continutul de calitate genereaza interactiune pe pagina creand buzz.

Daca ar fi sa clasez tipul de publicitate pentru care opteaza clientii mei as merge mai degraba catre o publicitate de informare, insa asa cum aminteam mai sus datorita competitivitatii pietei, se vede un efort si in conceperea mesajelor, trendul ducandu-se catre o publicitate de convingere. Publicitatea se face de regula la nivel local in functie de tipul produsului sau al serviciului. Intalnim cazuri cand desi un client furnizeaza servicii care s-ar preta pietei nationale el nu se simte inca sigur pe business-ul sau pentru a largi aria de furnizare a publicitatii. Consider insa ca este o chestiune de timp si acomodare a antreprenorilor deoarece exista o multime de companii mari care merg foarte bine la nivel local, generand o multime de locuri de munca, cu cifre de afaceri impresionante. Deci, resursele exista, mai e nevoie de deschidere.

Externalizarea serviciului de marketing la nivel local

In discutiile cu clientii mei am pus de multe ori problema externalizarii serviului de marketing sau a contractarii unei agenti de publicitate care sa gestioneze campaniile. Pozitia companiilor este refractara acestea considerand ca agentiile de publicitate au servicii extrem de costisitoare, dar si pentru ca inca nu exista disponibilitate de a plati munca de creatie. Colaboarea cu marile agentii din Bucuresti este exclusa si ea chiar daca vorbim de o distanta Bucuresti-Ploiesti care se parcurge in 40 minute. Se agreaza colaborarile la nivel local care ofera clientilor o stare de confort, chiar daca local exista furnizori de servicii (print, promotionale, grafica), nu agentii de publicitate propriu zise.

Desi de multe ori intre mine si clientii mei se da o lupta inegala, in care eu trebuie sa dovedesc performanta pe care o agentie full service o poate face in relatie cu nevoile clientului, fara ca acesta sa fie dispus sa plateasca pentru asta, imi place sa lucrez cu clientii din provincie. Pentru ca sunt entuziasti si iti lanseaza adevarate provocari. Si pentru ca alaturi de ei, simt, vad schimbarea mentalitatii, zi de zi. Provincia este o piata buna pentru agentiile de publicitate, doar ca deocamdata aceasta piata digera ideea abordarii marketingului de la alt nivel si evident, cu alte cheltuieli.

Concluzii

Marketingul de provincie este cu siguranta diferit de marketingul “de capitala” in principal din cauza reticentei antreprenorilor in a acorda credit (la propriu si la figurat) omului/departamentului de marketing., lui nefiindu-I inca clar care ar fi foloasele concrete in urma investitiei pe care ar face-o in diverse campanii costisitoare. Pentru antreprenorul de provincie e foarte important ca orice banut investit sa genereze un lucru palpabil, adica sa se concretizeze in vanzari/contracte. Nu pot sa-i omit, chiar daca la final, pe clientii care lucreaza deja dupa regulile masei. Sunt clientii care lanseaza deja briefuri indifferent de amploarea proiectului si organizeaza pitchuri de creatie, clientii care la inceput de an gandesc planuri de marketing si bugeteaza, sunt oameni de marketing pregatiti care merg continuu la workshopuri de perfectionare/updatare profesionala.

Career and Family. Are you living your dream or somebody else’s dream?

My dear friends,

Last week I was invited to a very interesting event held by Constantin Cornea – coach and psychotherapist. Subject: how can you efficiently combine family and career. Family and Career or Career and Family? No matter what the order is, they surely represent two big chapters of a 21st Century woman’s life. As I’ ve always been interested in this subject, I paid a special attention, as they said – only eye and ear.

We know that every woman is “on duty” in society to fulfill (at a high level if possible) a lot of roles: wife, mother, daughter, sister and if we talk about business: business partner, manager, colleague and so on.

A very big step in a woman’ s life to success is represented by, let’s say “the organization in the bud”, to be more accurate: planning these roles. This planning begins with the college you choose to attend, the field you choose to work in, the people you want to have near you (here I must say that I strongly believe that the people which are close to you have the capability to raise you up, to develop yourself or, on the contrary, to knock you down), your life partner, continuous learning in your activity and self developing.

A very important word that we spoke about was ASSUMPTION. Yes, for life and career success, this is a must be: ASSUME your actions entirely. If they are good, they will encourage us. If they are not so good, you will learn something. The most important thing is that each of us has the strength to admit his/her mistakes and to come to the right conclusions.

Important things to evaluate in your personal and professional life

  • Are you living your dream or somebody else’s dream? We all know that our parents have “the gift” to plan their children’s future. “My daughter will be a doctor”, “my son will be an engineer!”, on the principle: “if I didn’t succeed, at least my child would do”. If your are the victim of your parents’ dreams, face it and do something! Professional reorientation does exist! Otherwise, you will be unhappy for the rest of your life doing something that doesn’t represent you, something that you are not happy with.
  • Strengths and weaknesses of your life partner and business partners: have those people essential things without which normally you couldn’t live/collaborate? What is bothering you, can it be fixed on the way or can it be tolerated? If not, stop!
  • The man I choose to conceive a child with/ the right moment/ the number of children I want to have. I was surprised to find out that there is an “epic” fact about this matter. So, not only love must dictate this aspect of our life, but also lucidity. Because a child represents the mirror of his/her parents, no matter what his/her personality is. They say that a woman can be a leader in only one role : as a mother or as a business woman. The modern society demonstrates that a woman can do both, but only with a lot of ambition and organization, I would say.
  • Job duties. Communication is the key to success. I found out that most people who quit their jobs are upset with their managers. Mankind has the natural way to defend itself, so a person will naturally try to blame somebody else. I understand that you have to “dig” to understand where the problem is and not just wait your future manager “to lick your wounds” made by ex manager J This will not ever happen!
  • Family duties. As I said in the previous paragraph, communication can also save your relationship or it can throw it in a separation gap. Talk, talk and talk! Try to be clear about your expectations of what your partner should do, about what duties he has. It is recommended to write down these duties. What is written, it’s holy! Do not rely on the fact that “he should know”. Do not forget that men can push you to the paradoxical situation when you are the hero of the house and you should do exactly what his mother did. Because: “this is the normal way”…in what century, we don’t know!
  • Time spent at work versus time spent at home with your family – find a balance. Require yourself an hour to shut down the laptop and dedicate yourself to your family, except the emergencies (pay attention what EMERGENCY means).

Tips & Tricks

  • A brainstorming session with your partners or colleagues could give you new information in order to raise your value;
  • Your career plan must be very well done and presented to your partner. It is good to keep him informed about your daily schedule, but also about your future plans, in order to avoid unsecure feelings;
  • Say YES to the educational activities with your children;
  • Say YES to the romantic moments with your partner: a lunch break, a telephone conversation, a romantic evening;
  • Don’t forget about your friends’ events: birthdays, name days and so on;
  • Don’t intoxicate with your problems: your partner, your family, your friends. In time, people will avoid you because nobody will want to hear this forever. Also keep in mind the reverse: don’t let other people burden you with their problems;

Sine qua non elements for your personal development and your health

 

  • SPORT – must be done three times per week at the gym; do a sport you like (if the gym appears boring to you, choose something else like running, zumba and so on);
  • SLEEP – your body needs to recover in order to go on;
  • FOOD – a strict meal plan and healthy food; it is recommended to avoid food that only gives you instant pleasure (fast food, sweets and so on);
  • SEX – lack of sex can lead to frustration, depression, anxiety;
  • HOBBIES – don’t give up your hobbies! Do what you like even if you don’t have much time!

 

I strongly believe that nowadays we have to accept that a coach or a psychologist in our life can help us understand who we really are. I hope that we will overcome the meaning “to go to the psychologist = crazy”. It is a shame for our lives to think like this. A professional can help us communicate easier, teach us about conflict mediation, teach us about how to express our requests more clearly, how to free ourselves from frustrations, how to be able to tell when we are depressed, how to solve our sleep issues, sex issues and so on.

Love,

Lori

 

 

Antreprenoriat pe tocuri sau cum am demisionat din functia de angajat.

Sunt aproape 9 luni de cand am decis sa renunt la confortul statului de angajat si sa incerc sa devin propriul meu stapan. Nu a fost o decizie usoara mai ales ca ma aflam in pozitia omului care nu-si imagina chestiunile din background-ul unei afaceri. Am crescut practic in diverse agentii de publicitate care mai de care mai „educative”. Am invatat ca e cool sa fii publicitar, am invatat ca in lumea aceasta oportunitatile de a cunoaste cei mai frumosi oameni din mediul de business sunt imense,  am invatat ca programul 9.00-17.00 exista doar la ITM, nu si in publicitate, am invatat ca se pot castiga bani frumosi in domeniu, am fost victima patronilor care m-au cumparat cu functii pompoase pe cartile de vizita (dadeau bine la rude…) si intr-un final am invatat ca un salariu si bucuria de a te recunoaste lumea din domeniu la diverse evenimenete reprezinta cam tot. Tot ce iti poate oferi statutul de angajat. Am hotarat sa risc si sa incerc sa iau taurul de coarne. Frumos. Cu o etica si o deontologie profesionala care poate mi-a daunat. Am hotarat sa nu merg catre oamenii pe care-i cunoscusem la celalalte job-uri. De ce? Pentru ca am vrut foarte tare sa cresc un business sanatos, frumos.

Ce a urmat? Nopti albe in care mi-am facut singura materialele de prezentare, site-ul, strategia de vanzare, asa cum m-am priceput. Un brand conturat frumos (si acum iti multumesc, Claudiu), o agentie care se deosebea prin faptul ca se dorea un boutique sic in care daca paseai nu vedeai birouri multe sau angajati multi, nu vedeai cantitate ci calitate.

Cateva carti de vizita, o pagina de facebook, un birou cu un ficus de la tata si un fotoliu de la mama-soacra, mi-au dat o incredere oarba in mine si mi-au alimentat visul de creste o afacere. Usor nu a fost, dar deja cand oamenii vin catre tine din recomandari, cand au incredere in ceea ce spune profesionistul din fata sa, nu fata blonda care de multe ori isi conduce „marele business” dintr-un Opel Astra, te fac sa vrei mai mult. Te fac sa risti mai mult, sa pui nevoile partenerilor tai dincolo de nevoile  tale pentru ca stii! Intr-o zi toate astea vor conta. Cred cu tarie in faptul ca oamenii apreciaza lucrurile asa cum sunt, ca satisfactia de a munci cu pasiune oarba pentru TINE  te poate tine in viata exact pana cand apar roadele. Si e suficient! Dupa parerea mea, antreprenoriatul este treapta care te face sa te dezvolti cu adevarat. Este acel lucru destinat oamenilor care stiu ca pot sa faca ceea ce le place cel mai mult astfel incat sa nu mai fie nevoiti sa lucreze nici macar o zi in viata lor (cred ca asta a zis-o cineva mult mai destept ca mine, dar nu-mi amintesc acum cine). Sunt si capcane, cel putin la inceput: sa vrei sa stai toata ziua la cafele pentru ca seful nu te trage la raspundere, sa confunzi banii firmei cu banii tai si sa te trezesti ca n-ai bani de taxe, sa cazi in melancolie daca nu te imbogatesti de la inceput, dar daca iti dorest cu adevarat sa treci la alt nivel o sa reusesti cu siguranta!

Increderea e totul. Sa ai curajul sa bati la porti mari cu atitudine de ” crede-ma nu vrei sa ratezi o colaborare cu noi”! Stiu sigur ca multe dintre voi v-ati gandit macar O DATA sa va cultivati pasiunea intr-un mod eficient. Poate inca nu venise momentul potrivit pentru asta. Dar gandeste-te acum. Oare nu e timpul sa ne folosim calitatile si tot ce avem noi mai bun in ceva care sa conteze cu adevarat? Pentru angajatori suntem unelte, iar principiul dupa care multi se ghideaza este: „Nimeni nu este de neinlocuit”!  O vorba spune ca pentru a ne fi bine trebuie ca mai intai sa ne fie rau. Gandeste-te de doua ori. Drumul pe la „umbra” ofera satisfactie doar pe termen scurt. 🙂

Intr-un final totul va fi bine,

Lori